Pe Valea Şuşiţei, în amonte, în extrema nordică a judeţului Vrancea, întâlnim o biserică de lemn, construită în aceeaşi perioadă cu bisericile din fostul Ţinut al Adjudului (Rugineşti şi Angheleşti), respectiv a doua parte a secolului XVII.
Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din satul Tei, comuna Câmpuri, este una din vechile construcţii de lemn, ridicată de obştea satului, undeva spre sfârşitul secolului XVII. Argumentul principal este forma clasică de navă a lăcaşului, faţă de bisericile construite începând cu secolul XVIII, dispuse în formă de Cruce.
Dar ce particularizează biserica din Tei este felul în care obştea satului a construit-o. În primul rând temelia foarte înaltă pentru acest gen de construcţie, realizată din piatră de râu de pe Valea Şuşiţei, peste care au fost aşezate bârnele pereţilor. Întrucât lăcaşul se situează într-o zonă de munte, cu multă umiditate şi geruri năpraznice, la o dată pe care nu cunoaştem, pereţii au fost tencuiţi, dând impresia că este vorba despre un perete de zid, fenomen întâlnit şi la alte biserici de lemn, din aceleaşi motive.
Interesant este că, în ciuda tencuirii pereţilor de lemn, aceştia nu au fost complet anulaţi, tencuiala urmând linia lemnului, element vizibil mai ales la pronaos şi Altarul de formă poligonală, decroşat suficient pentru a aminti cunoscătorilor că sub tencuială se află un perete din bârne de lemn.
Dacă tencuiala a ştirbit oarecum din frumuseţea pereţilor, biserica în ansamblu nu a avut de suferit, dimpotrivă i s-a dat un aer original, un aspect omogen, peste care se ridică un acoperiş unitar, cu învelitoare din şindrilă, care lasă să se vadă la îmbinarea cu pereţii o tulburătoare dantelărie de lemn, prinsă în cuie de lemn ca nişte spice de grâu de jur împrejurul lăcaşului.
