Biserica de lemn „Sf. Ioan Botezătorul” de la Coza, monument istoric, a fost clădită de către obștea sătească, pentru nevoile sale religioase, încă din veacul al-XVIII-lea.
Biserica are formă treflată în plan, cu tălpile de lemn așezate pe o temelie din piatră de râu, pe care s-au ridicat bârne din lemn de stejar, care formează pereții edificiului. S-a păstrat tradiționala împărțire a spațiului liturgic, impusă de cerințele ritului ortodox în: pronaos, naos și altar.
Accesul în biserică se face pe două trepte din piatră de râu și două uși montate chiar în axul vestic. Pe latura de nord, o scară din lemn face legătura cu turla, iar de o parte și alta a ușii s-au montat ferestre, care lasă lumina să pătrundă în interiorul pridvorului.
Acoperișul este confecționat din șindrilă în patru ape, fiind străpuns de turnul clopotniței, care are formă pătrată.
Interiorul este reprezentat de ușile împărătești, sculptate în lemn, aurite, cu elemente pictate cu chipurile evangheliștilor, icoanele împărătești, precum și de o cruce din lemn înălțată în memoria ostașilor din Coza, căzuți în Primul Război Mondial, ale căror nume au fost săpate în lemnul acesteia.
